sâmbătă, 17 iunie 2017

„I've lived long enough to have a few ex-friends in my closet”
„Am trăit suficient de mult pentru a avea câţiva foşti prieteni, în dulapul meu.”
Prietenia are deşi nu ar tebui să aibă o mare fragilitate. Suntem depozitari de viaţă trăită. Adunăm bune, adunăm rele. Dar avem şi principii, valori, limite. Poate reuşim şi prietenii. Prieteniile coplilăriei, gimnaziului, liceului, facultăţii, apoi maturităţii. Cele din facultate ori maturitate au servit, servesc, unui scop mare în viaţă. Altele au fost pur şi simplu proaste alegeri. Unele dintre ele încă ne bântuie amintirile ori visele nopţii. Vorbind despre prietenie, considerând prietenii ca fiind unici, situaţie ori distanţă, greutăţi, găsim puţinătatea ori raritatea ei. Iar prietenia este ceva deliberat, fără schimb şi fără plată. Iar dacă eu am fost, sunt, sincer, aceste aspecte nu sunt simple break-upuri. De aceea ţin la acest concept complex. De aceea se pierd prietenii. Relatia bilaterală pierdută nu se mai reface. Este ca şi cum ai înnoda ceva. Oricât de fin, oricât de abil ar fi nodul, el se vede. Şi chiar dacă nu s-ar vedea, în suflet unde nu se vede, este rupt .
Ce sunt prieteniile FB?
Ei bine, sunt momente când ai nevoie de suport. Atunci prieteniile te pot scoate din starea ta, te pot chiar distanţa, distra. Alteori te irită! Adică prietenii prietenilor. La urma urmei ce poţi cere unei reţele sociale? Sunt câteva reţele de socializare. FB este cel mai larg utilizat. „Oamenii sunt de obicei prieteni cu persoanele care le împărtăşesc valorile şi interesele. Ei tind să interacţioneze mai mult cu aceştia, creându-se astfel un fenomen de apropiere cu semenul tau". Unii îl aleg doar pentru a-şi lărgi prieteniile. Şi-au propus doar asta, adică număr. Altii, nu intervin, doar dau “hrană” de mestecat. Ei sunt creatorii, mult prea sus pentru a comenta. Alţii, majoritatea, ataşează o poza din tinereţe, ori o altă poza care dă bine, un nume real, sau inventat, o situaţie paşaportală nu tocmai exactă şi…liber la joc. Iar numărul de prieteni, să fim serioşi, nu ar trebui să depăşească 150, maxim 200. Când cauţi un prieten cred că a studia lista de prieteni aleasă de el reflectă la urma urmei felul tău, modul tău de gândire, precum vorba celebră; Spune-mi cu cine te "asociezi" ca să îţi spun cine eşti... Mai mulţi prieteni de 200 reflectă altceva. O trăire ascunsă, o dorinţă, poate o chemare. Oricum prietenii de 2000-2500, ori mai mult, reprezintă o mare ipocrizie. 
Acum despre socializare pe reţeaua platformă celebră atât de larg si deschis dată nouă. O greşeală pe Facebook se poate transforma uşor într-un conflict offline şi te poate costa o prietenie adevărată. De asta sunt setările care văd nu sunt folosite. Apoi informaţia. Odată plecată este publică, poate fi folosită împotriva ta. Nu degeaba fraza celebra americană. Apoi gândeşte-te de două ori la pozele ataşate. La fel, odată publicate pot fi folosite împotriva ta.
Deci: dai informaţia, dai poza, ţi se ştie adresa. Adică tot. Mai urmează omul care sună la uşa ori poarta ta. Nu sună de două ori. Are tot!
La o analiză obiectivă cu ce te alegi? De multe ori cu nimic, mesaje goale, unele lipsite de conţinut. Puţini sunt creatori, puţini aduc esenţă, valoare. Dar FB este până la urma o bârfă. O bârfă modernă, uneori cu mari accente intelectuale.Tot mai multe persoane suferă o reacţie de respingere a Facebook-ului. Iar odată ce-ţi transferi online prieteniile, le poţi considera ca şi pierdute. Apoi sunt comentariile politice. Unii simt repulsie; „aici orice... dar nu politică” par a spune! Este un punct de vedere. Dar văd că se aleg, demit, preşedinţi!
Rezumând pot spune doar atât: cei mai mulţi preferă să rămână în cercul lor de prieteni şi să îi ignore pe cei care au alte păreri.
Să vezi acum ce-mi gândesc prietenii!?
Dar am!?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu