vineri, 18 august 2017

Era ora 19:00 când am sosit în Curtea de Argeş. Oraşul denumit(de ei văd pe o reclamă) şi “mormântul regilor” sărbătorea zilele oraşului. Fum gros de mici şi peşte împuţit. Tot felul de tiribombe şi tot oraşul parcă era pe străzile înguste. Găsesc loc cu greu de parcare pe strada principală, unic sens, ieşirea spre Câmpulung. Vechiul hotel construit pe vremuri comuniste garnisit de un investitor strategic şi categorisit patru stele acum era plin. De altfel nici nu aş fi încercat o cazare. Doar ea, o noapte îmi înjumătăţea suma destinată întregii călătorii. Aşa că...stau puţin, dezmorţesc oasele, beau o cafea şi la drum cu speranţa cazării într-un motel decent. Asta ştiind ce mă aşteaptă. Un drum care aş fi vrut să-l fac pe lumină. Cred cel mai imposibil drum din România. O ruşine argeşană. Adică neputiinţa unei ţări ajunse pe mâna hoţilor politici de a construi un drum. După vreo patru kilometri dau de un motel. Plasat pe marginea drumul pe un dâmb. Opresc şi admir steagurile naţionale din Uniunea Europeană. Omul le-a cam pus pe toate. Să dea bine. La recepţie o doamnă. Să fie de vreo 44 de ani. Înţepată şi care mă ia repede.
-Vă rog ce doriţi?
-O cazare de o noapte. Pun o singură condiţie...
-Da, spuneţi...
-Vreau o cameră cu frigider. Nu mă interesează televizorul, aerul condiţionat. Vreau frigider şi grup sanitar propriu.
De altfel nici nu aveau aer condiţionat. Văd deja o figură acră, lungă.
-Nu avem frigidere în cameră. Dar pentru ce vă trebuie frigider?
Mă uit lung la ea. Pare o fiinţă raţiională.
-Pentru una... alta... doamnă! Să-mi pun un sandviş, o sticlă de bere, poate ...nevasta!
-Avem frigider aici jos. Puteţi pune aici.
-Deci să-mi pun berea jos şi să cobor dacă pe timpul nopţii mi-o fi sete în chiloţi.
Apoi spun poate se prinde de glumă.
-Sunteţi aici la recepţie şi noaptea?
Nu s-a prins.
-Care este preţul camerei, noi fiind trei. Adică eu, soţia şi fata?
-Nu avem decât camere matrimoniale.
Deja îmi formasem hotărărea dar continui...
-La ce preţ?
-La 150 de lei.
-150 de lei fără frigider. Şi cu fata ce fac?
-Mai luaţi o cameră ori luaţi un apartament.
-Cât costă un apartament?
- 230 de lei
- Costă puţin! Asta are frigider?
-Nu are...
Apoi strigă...
-Costele, apartamentele au frigider?
Vine Costel...
-Am domnule frigider cât dumneata de mare aici la subsol.
-Trebuia pus în camere omule!
Se uită urât la mine.
-Du-te domnule şi caută motel cu frigider!
-Mă duc, să fiţi sigur de asta.
Mă întorc şi plec. Omul cu numele Costel probabil soţul înţepatei dă să înjure. Mă întorc uşor. Sunt un om mare cu braţe tari. Se sperie şi tace. Îi spun doar atât.
- Mă fraiere, dimineaţă la plecarea mea aveai 230 de lei. Acum ai o...pulă. A ta!
Nimic din ceea ce am scris nu este imaginar!
A fost în seara de 15 spre 16 august. Seara Adormirii Maicii Domnului.

Am ajuns la ora 22:00 in Campulung. Nici aici nu am gasit cazare. Aceiasi oameni. La ora 0:30 eram in Brasov. Unde m-am cazat!