Aţi încercat să mergeţi cu ochii închişi, după ce s-a înnoptat, când becurile acela mici şi totdeauna cu lumina galbenă se aprindeau, din doi în doi stâlpi, totdeauna. Iar ei erau din lemn? Apoi să număraţi în gând paşii. Unu, doi, trei…cât rezişti! Ori poate să vă aşezaţi pe sanie în spatele celui care conduce, dar nu cu faţa, ci cu spatele la el, să vezi coborârea. Este cu totul altceva. Sau poate să vedeţi stelele verzi, da stelele verzi, aşa erau denumite. Le-am văzut şi eu copil fiind, în căderea lungă cât o veşnicie spre pământ, după o lovitură la cap dată de şufa(cablu) groasă care ţinea un stâlp de lemn. Se practica odată pentru consolidarea stâlpilor. Înnoptase iar eu fugeam după minge. Şi erau nu numai verzi, ci şi roşii, sclipeau, se stingeau şi se aprindeau mirific. Apoi să încercaţi frica celui care merge la furat de cireşe în vecini. Am făcut-o şi eu, am fost şi eu copil, la lumina lunii, smulgând ceea ce mi se părea mie copt, dar la lumină, acasă, am văzut că de fapt luasem doar cireşe galbene, necoapte complet, doar ele străluceau în lumina lunii. Apoi să urcaţi în mărul grădinii,undeva sus, unde era presupusul avion, apoi cu ochii minţii să zbori pentru dealuri şi văi, peste câmpii şi ape. Să auziţi ecoul vocii tale, reverberat în tonuri din ce în ce mai scăzute. Adică ecoul pământului! Apoi să vă amintiţi primul curcubeu văzut, după ploaia rapidă de vară. Cine îşi mai aduce aminte de petrolul lampant, costa 1 leu litrul, luat în bidoanele acelea din tablă de cinci ori opt litrii, care se punea în acele aparate de gătit înalte şi care când le stingeai suflând puternic în ele, făceau un fum gros înecăcios şi greu?
Este atât de plăcut, dar şi greu, să stai şi să dai atât minţii cât şi inimii hrană. Să împaci inima, să alinţi mintea. Sunt amintirile tale. Uneori parcă ele sunt dintr-o altă lume. Dar este lumea ta, lumea ta plină de culoare, lumea ta magică.
Aşezate frumos în mintea ta, amintirile sunt răscolite în clipe de nesomn şi reverie. Iar copilăria mereu revine. Pentru-că ea, doar ea, are gust.
Şi pentru-că tot în copilărie, visele nopţilor tale... erau minunate!
