“Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om.”
Parafrazând, ce înseamnă o viaţă de om. NIMIC! Dar reciproca este valabilă?
Nu! Nimicul nu valorează cât o viaţă de om.
Cât trăieşte un om? Să zicem 75 de ani. Câte zile sunt? Vreo 27000 de zile. Vi se par multe? Eu spun iar… nu! Cu siguranţă, nu! 
Dacă sunt atât de puţine zile, te întreb: cum vrei să-ţi trăieşti zilele? Iar zilele sunt, vă repet… puţine! Din ele scădem şcoala, formarea ta, adică, la mine vreo 20 de ani, egal 7300 zile. Rămân 20000 de zile. Şi iar scădem! Cu ce rămânem? Cu mai nimic! În definitiv nu anii vieţii contează. Contează viaţa din anii tăi.
Adunăm în schimb.
De exemplu, regrete.
Întrebat ce părere are despre regret, romancierul englez Charles Dickens a răspuns că „regretul este sursa naturală a firelor de păr alb". Toţi oamenii au regrete. De muncă, de iubiri. Nu scriu despre ele, nu sunt în dispoziţia necesară. Uite, la schimb, oamenii au doar un singur regret major vizavi de sănătate, şi anume că nu s-au îngrijit de sănătatea lor atunci când au avut ocazia şi resursele necesare în acest scop.
Aşa rămâi fără dinţi, fără păr, fără multe.
La final pun o întrebare, poate fi o reflecţie.
Întreabă-te totdeauna când te afli de partea majorităţii dacă este bine?
Eu zic să nu te grăbeşti şi să reflectezi puţin.
Şi caută o rulotă...
autorulotă!