Poetul latin Terenţiu a spus: „Sunt om şi nimic din ce e omenesc nu mi-e străin.” În timp cuvintele lui au fost reluate şi de alţii, fiecare le-a adaptat după trebuinţele sale. Unii s-au crezut chiar creatori la fel cum a fost cu propoziţia-pildă, “când dragoste nu e, nimic nu e” atribuită lui Marin Preda, dar sunt mulţi care spun că şi el a preluat-o. Viaţa este şi un şir de alegeri. Şi eu am ales. Am ales între şi între. Am ales apusul, răsăritului. Am ales să privesc un lan de grâu cu puţin înainte de coacere. Iar dacă nu ai făcut dragoste într-un lan de grâu cu maci ai pierdut din frumuseţea vieţii. Niciodată nu ar fi târziu. Apoi am ales toamna înaintea primăverii, muntele în faţa mării. Am ales iubirea sinceră, totală a unei femei deştepte. Şi nu am căutat să adun valori. Sunt pietrele de moară la învrăjbirea urmaşilor. De aceea am fost şi risipitor. Maxim Gorki spunea prin gura unui personaj din Azilul de noapte: “să nu jigneşti omul”. Aşa este. Nu l-am jignit niciodată înainte de a mă jigni el. Dar şi când m-a jignit! M-am apărat, am reacţionat. Prea s-a întors lumea. Prea cred unii că valoarea înseamnă doar bani. Asta dacă ai şi cu cine. De multe ori te retragi, este mai bine. Cu omul prost este bine să nu te pui. Vorbele lui Plaut: „homo homini lupus”, adică „omul este lup pentru om”, sunt mai actuale ca oricând. Mai ales la români!
Închei cu vorbe înţelepte:
„Cea mai frumoasă și mai profundă emoție pe care ne este dat să o simțim este senzația misticismului. Ea este cea care generează orice știință adevărată. Omul care nu cunoaște acea emoție, care este incapabil să se minuneze sau să simtă încântarea și uimirea, este practic mort. Să știi că ceea ce pentru noi este de nepătruns, există cu adevărat, că se manifestă prin cea mai înaltă înțelepciune și prin cea mai radiantă frumusețe, pe care facultățile noastre amorțite pot doar să le înțeleagă în formele lor cele mai primitive. Acea cunoaștere, acea senzație, constituie adevărata religie.” Albert Einstein.