Sănătate??
Într-un moment de maximă luciditate profesională mi-am făcut o reevaluare. Am pus lângă momentul „+”, acela de demult, tot ceea ce am adunat. Adică;
Caroseria suferă rău pe un flanc, motorul are momente de maximă tensiune circulatorie, bucătăria principală scârţâie rău. Oare ar trebui să mă angoasez?!
Nu!
Uitaţi de ce. Marele om cu numele Hippocrate ne scria că sănătatea e un metronom, un echilibru între extreme. Iar excesul de sănătate e periculos, căci denotă apropierea de boală. Adică de normalitate traduc eu! Dacă nu mă credeţi, amintesc de nemuritorul Eschil. Mare şi asta dar o dă pe altul. El vorbind de Agamemnon în versurile 1001-3, subtilul poet pune corul să repete marele adevăr: „O sănătate prea înfloritoare e îngrijorătoare, pentru că vecina sa, adică boala, e totdeauna gata s-o doboare". Vedeţi! Acum nu sunt nici de partea omului numit Hahnemann, fondatorul zisei homeopatii, care întrevede o parte din adevăr. Anume că numai răul poate combate răul. Deci... ce adunăm nu-i rău. Dar aduce răul! Adică presupune remedii. Remedii numite şi leacuri. Nu vă miraţi... spun adevărul! Nu fugim noi repede la farmacie. Asta-i firea noastră.
Revin. O stare continuă de sănătate este deci îngrijorătoare. Vine ea maladia, firească şi noi ne agităm. Apoi poate apare medicul. Chemat sau căutat de noi. Iar medicul ce face? Reface marea dilemă a sa. "A fi sau nu a fi..." pe diagnostic!?” De regulă nu este! A avut mult timp pentru asta. Peste un deceniu de pregătire continuă. Adică de a ghici boala care încurcă starea de anormalitate sănătoasă. Uneori o ghiceşte şi desigur este rău. Nenorocirea noastră este că noi suntem doar arareori bolnavi. Dar intervine marele dezorganizator, adică natura bat-o vina, care dacă întârzie, vine ghicitorul de sus numit medic care are cele trei variante;
Vindecă… şi am spus, este de rău augur, nu vindecă şi avem o speranţă, ori o scaldă, adică nu face nimic. Dar tot ia banii! El doreşte din toată inima sa de om gingaş şi intens şcolit să fie raţional, adică să ne facă să credem că avem o boală.
Şi atunci ce este, ce devine doctorul?
Este omul care aduce boala. Ne fac să credem că starea de anormalitate tocmai s-a sfârşit, că nu-i bun excesul de nici un fel. Excesul chiar şi de sănătate. Lucru foarte curios desigur.
Nu v-aţi întâlnit în viaţă cu marele adevăr? Ori de câte ori ne cade în mână şi facem prostia să şi citim prospectul unui remediu medical, ajungem inevitabil la concluzia că suferim de boala respectivă, în forma ei cea mai virulentă. Suntem pe moarte, facem testamentul, eu nu am ce face că nu am ce lăsa, iar de fiecare dată, diagnosticele de acolo par să corespundă întocmai tuturor senzațiilor avute. Avem toate simptomele. Nu-i rău zic!. Acum ce să mai spun. Las-o naibii evaluare. Hai să trecem la...
La somn!
Iar treaba aia cu “sănătatea este mai bună decât toate" să o lăsam ăleia de la televizor de dimineaţă. Ne stică ziua şi arată şi bine. Aia Cuzino. Nu mănâncă, nu bea, nu f…! Să o zică lu’ mutu cu aia "nu..."
Dar are bani. Destui!
Într-un moment de maximă luciditate profesională mi-am făcut o reevaluare. Am pus lângă momentul „+”, acela de demult, tot ceea ce am adunat. Adică;
Caroseria suferă rău pe un flanc, motorul are momente de maximă tensiune circulatorie, bucătăria principală scârţâie rău. Oare ar trebui să mă angoasez?!
Nu!
Uitaţi de ce. Marele om cu numele Hippocrate ne scria că sănătatea e un metronom, un echilibru între extreme. Iar excesul de sănătate e periculos, căci denotă apropierea de boală. Adică de normalitate traduc eu! Dacă nu mă credeţi, amintesc de nemuritorul Eschil. Mare şi asta dar o dă pe altul. El vorbind de Agamemnon în versurile 1001-3, subtilul poet pune corul să repete marele adevăr: „O sănătate prea înfloritoare e îngrijorătoare, pentru că vecina sa, adică boala, e totdeauna gata s-o doboare". Vedeţi! Acum nu sunt nici de partea omului numit Hahnemann, fondatorul zisei homeopatii, care întrevede o parte din adevăr. Anume că numai răul poate combate răul. Deci... ce adunăm nu-i rău. Dar aduce răul! Adică presupune remedii. Remedii numite şi leacuri. Nu vă miraţi... spun adevărul! Nu fugim noi repede la farmacie. Asta-i firea noastră.
Revin. O stare continuă de sănătate este deci îngrijorătoare. Vine ea maladia, firească şi noi ne agităm. Apoi poate apare medicul. Chemat sau căutat de noi. Iar medicul ce face? Reface marea dilemă a sa. "A fi sau nu a fi..." pe diagnostic!?” De regulă nu este! A avut mult timp pentru asta. Peste un deceniu de pregătire continuă. Adică de a ghici boala care încurcă starea de anormalitate sănătoasă. Uneori o ghiceşte şi desigur este rău. Nenorocirea noastră este că noi suntem doar arareori bolnavi. Dar intervine marele dezorganizator, adică natura bat-o vina, care dacă întârzie, vine ghicitorul de sus numit medic care are cele trei variante;
Vindecă… şi am spus, este de rău augur, nu vindecă şi avem o speranţă, ori o scaldă, adică nu face nimic. Dar tot ia banii! El doreşte din toată inima sa de om gingaş şi intens şcolit să fie raţional, adică să ne facă să credem că avem o boală.
Şi atunci ce este, ce devine doctorul?
Este omul care aduce boala. Ne fac să credem că starea de anormalitate tocmai s-a sfârşit, că nu-i bun excesul de nici un fel. Excesul chiar şi de sănătate. Lucru foarte curios desigur.
Nu v-aţi întâlnit în viaţă cu marele adevăr? Ori de câte ori ne cade în mână şi facem prostia să şi citim prospectul unui remediu medical, ajungem inevitabil la concluzia că suferim de boala respectivă, în forma ei cea mai virulentă. Suntem pe moarte, facem testamentul, eu nu am ce face că nu am ce lăsa, iar de fiecare dată, diagnosticele de acolo par să corespundă întocmai tuturor senzațiilor avute. Avem toate simptomele. Nu-i rău zic!. Acum ce să mai spun. Las-o naibii evaluare. Hai să trecem la...
La somn!
Iar treaba aia cu “sănătatea este mai bună decât toate" să o lăsam ăleia de la televizor de dimineaţă. Ne stică ziua şi arată şi bine. Aia Cuzino. Nu mănâncă, nu bea, nu f…! Să o zică lu’ mutu cu aia "nu..."
Dar are bani. Destui!
(Textul scris este proză. Desigur ştiaţi asta! Dar nu ştiaţi că este şi… satirică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu