“Amicus Plato sed magis amica veritas.”
Încep cu acest citat. Totdeauna am admirat omul care spune şi luptă pentru adevăr. Ca fire şi conduită nu m-am băgat niciodată peste alţi oameni, peste afacerile lor. Este afacerea fiecăruia, a lui, chit că ştiam şi bănuiam uneori, chiar am şi văzut, cum şi-a făcut şi clădit afacerea. Mi-am văzut de treaba mea. Dar am reacţionat când altul, ori alţii, nu mă lasă şi pe mine să trăiesc.
Vă scriam zilele trecute că mi-am schimbat permisul de conducere. Şi cum eram programat între orele 13:00 şi 16:00, iar eu ajunsesem pe la 9:00, mi-am făcut de lucru prin reşedinţa de judeţ. Evident că am luat calea marilor mall-uri şi hipermarketuri. Unde mai mult am căscat gura să treacă timpul. Desigur am cumpărat şi câte ceva. Mici produse nealimentare dar şi alimentare dorite. Câte ceva care nu găseşti frecvent. Ceva ce nu ai încercat şi gustat. La unul dintre hipermarketuri, aşezat la coada de la casa de marcat, eram în spatele unui individ cu un căruţ mare şi plin cu multe produse alimentare, luate grupat, adică ambalate în ţiple mari de ciolofan de zece ori douăzeci de produse, care vorbea. Vorbea tare să fie auzit. Iniţial nu l-am băgat în seamă. Era îmbrăcat modest, simplu. Limbajul lui era simplu. Dar omul nu înceta să dezinformeze. Vorbea de aia, adică infamanta ordonanţă 13 care scoate oamenii din puşcăriile patriei, că alţii nu vor mai face închisoare şi că trai pe vătrai va fi hoţilor. Am rezistat până la un punct. Depăşise cu mult decenţa adevărului. Luând cuvântul, i-am prezentat tot tare, să se audă, adevărul a ceea ce a fost şi este. Amintindu-i şi de abrogare şi de pedepsele incriminate a nu fi luate în calcul şi... multe, multe altele. Privindu-mă lung, având totuşi raţiunea de a simţi valoarea umană a omului care vorbea, nu a mai adăugat nimic. Efectiv şi-a închis gura.
La final, privindu-i mai cu atenţie căruţul cu produsele alimentare şi băuturile ieftine cumpărate probabil pentru simplul lui magazin sătesc, cu scursurile alimentare capitaliste pline de E-uri şi tot felul de otrăvuri, i-am arătat următorul aspect:
"Omule, văd că ai luat produse ieftine. Văd că tu te adresezi cu aceste produse semenilor tăi din zona ta. Oameni sărmani se vede. Află că banul dat în plus să fie şi omului mărunt, sărac probabil ca şi tine, va face ca mica ta afacere să simtă un plus de vigoare. Aşa că fii atent ce spui pe viitor. Fii de partea omului tău, românului tău, ţării tale."
Am plecat, el împingându-şi cu greu căruţul la maşina sa din parcarea acoperită. O Dacia 1310 carosată, hârbuită şi veche!
Vă scriam zilele trecute că mi-am schimbat permisul de conducere. Şi cum eram programat între orele 13:00 şi 16:00, iar eu ajunsesem pe la 9:00, mi-am făcut de lucru prin reşedinţa de judeţ. Evident că am luat calea marilor mall-uri şi hipermarketuri. Unde mai mult am căscat gura să treacă timpul. Desigur am cumpărat şi câte ceva. Mici produse nealimentare dar şi alimentare dorite. Câte ceva care nu găseşti frecvent. Ceva ce nu ai încercat şi gustat. La unul dintre hipermarketuri, aşezat la coada de la casa de marcat, eram în spatele unui individ cu un căruţ mare şi plin cu multe produse alimentare, luate grupat, adică ambalate în ţiple mari de ciolofan de zece ori douăzeci de produse, care vorbea. Vorbea tare să fie auzit. Iniţial nu l-am băgat în seamă. Era îmbrăcat modest, simplu. Limbajul lui era simplu. Dar omul nu înceta să dezinformeze. Vorbea de aia, adică infamanta ordonanţă 13 care scoate oamenii din puşcăriile patriei, că alţii nu vor mai face închisoare şi că trai pe vătrai va fi hoţilor. Am rezistat până la un punct. Depăşise cu mult decenţa adevărului. Luând cuvântul, i-am prezentat tot tare, să se audă, adevărul a ceea ce a fost şi este. Amintindu-i şi de abrogare şi de pedepsele incriminate a nu fi luate în calcul şi... multe, multe altele. Privindu-mă lung, având totuşi raţiunea de a simţi valoarea umană a omului care vorbea, nu a mai adăugat nimic. Efectiv şi-a închis gura.
La final, privindu-i mai cu atenţie căruţul cu produsele alimentare şi băuturile ieftine cumpărate probabil pentru simplul lui magazin sătesc, cu scursurile alimentare capitaliste pline de E-uri şi tot felul de otrăvuri, i-am arătat următorul aspect:
"Omule, văd că ai luat produse ieftine. Văd că tu te adresezi cu aceste produse semenilor tăi din zona ta. Oameni sărmani se vede. Află că banul dat în plus să fie şi omului mărunt, sărac probabil ca şi tine, va face ca mica ta afacere să simtă un plus de vigoare. Aşa că fii atent ce spui pe viitor. Fii de partea omului tău, românului tău, ţării tale."
Am plecat, el împingându-şi cu greu căruţul la maşina sa din parcarea acoperită. O Dacia 1310 carosată, hârbuită şi veche!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu