Vremuri...

Seara târziu când nu se mai luptă nimeni, dar părem toţi învinşi, transformându-ne cu meticulozitate noapţile în alb şi zilele în negru, ne facem rezumatul scurt al vieţii. Adăugăm şi tăiem. Adăugăm dureri şi neputinţe, adăugăm umilinţe şi uimire. Apoi tăiem din viaţă o zi. Uneori răsuflăm uşuraţi. A mai trecut o zi. O zi care te duce în pragul unei alte zi, zi importantă, zi care trece şi ea, urmând ca şi celelalte să treacă, în aşteptarea viitoarei singure zile importante. Uneori este simplu, uneori nu simţim. Doar singură inima ne bate...şi bate... în ziua care tocmai trece de aproape 100000 de ori. Iar tu aştepţi şi datorezi totul înţelepciunii omeneşti câştigate. Atât mai ai! În scurgerea ireversibilă a timpului. Timpului tău!

 Iar aici devine acolo, iar acolo este cândva, iar astăzi devine ieri, iar mâine devine astăzi.

 Un părinte cândva de la un schit odată mi-a spus: "Necuratul e duh, acum e aici, acum e acolo ... Te ispiteşte cu tot ce poate şi cum poate ca să te abată de la calea cea dreaptă. Nici când te rogi nu te lasă în pace, aici lucrează el cel mai mult, să te sustragă, să facă tot posibilul să te îndepărteze de la rugăciune, chiar şi când te rogi în gând."

Aşa că astăzi şi chiar mâine să stăm liniştiţi. Să ne rugăm să fie bine.
Ştim că suntem lucraţi. Ştim că se agită. Ştim că vor să facă schimbări.Totul trebuie finalizat şi nu au pace. Ba schimbă şi pun un om nou însemnat colo, ba dincolo. Lucrarea merge. Ce am scris eu mai ieri?
Şi ca de fiecare dată va trebui să alegem răul mai mic. Însă asta o fac oameni ca mine. Acum eu ştiu răul mai mic. A fost până-n sfârşit de decembrie. Acum iar vor. Asta-i singura sansă a lor, dar şi a noastră impotriva lor. Însă alţii de regulă nu aleg nimic şi este foarte rău, ori nu-le pasă şi pe urmă se vaită!
Şi se întăreşte răul cel mare.
Lucrarea finală nu este terminată.

Iar lucrarea se face prin noi. Priviţi postările altora.