luni, 20 februarie 2017

Viaţa la cacealma sau cacealmaua vieţii
( pur şi simplu evită propriile greşeli)
La momentul când scriu aceste rânduri, atitudinile critice nu-şi mai au rostul, fiindcă, deoarece, şi oricum…nu mai au rost.
Personal nu cunosc tehnica. În nemernicia vieţii mele nu am învăţat jocul acesta. Jocul de poker. Au fost, referindu-mă la cărţile de joc, singurele „cărţi” care nu m-au atras. Ştiam prin copilărie tabinet şi ceva care se numea şeptică. Iar cuvântul cacealma îl folosesc rar. Pare un cuvânt admirabil şi care este definit în Dex. ca drept înşelăciune. La poker un subterfugiu, o încercare de a înduce în eroare adversarul asupra valorii cărţilor tale. Cuvântul este provenit de la cuvântul turc "kacurmac", a alunga, adică tactica este adoptată pentru a-l dezorienta pe adversar şi a-l obliga să se retragă. Odată retras, araţi apoi înşelăciunea. Dar asta este la jocul de cărţi.
Şi uite aşa cacealmaua joacă uneori un rol deosebit în lumea noastră. Căci prin ea se creează posibilitatea uneori onorabilă, dar cu posibilitati nelimitate pentru mincinoşi de a se scoate. Asta pentru-că viaţa a devenit un joc. Un joc asemănător jocului de poker. Trebuie curaj, trebuie noroc, trebuie un anumit aluat. Trebuie practică. Trebuie să fii omul. Trebuie să ajungi omul. Se vede că mulţi ajung aşa. Sunt de regulă cei care trăiesc bine şi nu vor a pierde nimic.
Ţie, adică cel din faţa lui ce îţi rămâne? Uneori nimic! Alteori şi cel mai important este să îţi dai seama cine joacă la "cacealma". Şi ce joacă de regulă! Apare curând grotescul.
Zilele astea, să fie vreo 20, cred că mi-am făcut mulţi duşmani. Apoi am renunţat la 250 de prieteni. Să fie zic. Apoi dacă unii vor avea un strop de decenţă vor vedea. Au fost jucaţi iar ca la referendum. Viaţa a devenit din păcate aşa. Viaţa înseamnă acum prea multă cacealma. Asta pentru-că ne-au introdus cacealmaua vieţii zilnice. Acum viaţa înseşi înseamnă tehnici de înşelăciune. Şi devine din partea ta tot mai frământată prin adversarul care şi-a dat seama ce vei face. Adică... nu faci nimic!
Interesant este că totul se face prin tine. Cu banul tău. De la micul afacerist care a devenit în timp cu cheag doar prin şi cu banii tăi la care acum se opune, la corporatiştii capitalişti care nu vor a pierde nimic din nemăsurata plusvaloare acumulată şi repatriată, la omul politic unic care te reprezintă.
Când poţi şi uneori doar pentru tine spui... a fost o cacealma!
A câta!?
Ce mai contează! Oricum guvernul actual cade. Dacă nu prin cozile de topor amestecate cu TFL-liştii care cândva strigau... „nu ne vindem ţăra” ca acum să strige... „ce ai bă cu străinii”, prin propria loc neputinţă economică.
Am scris şi vă rog să reflectaţi...
ATÂT DE MULTĂ PUTERE ŞI ATÂT DE PUŢINĂ AUTORITATE!
Asta este PSD-ul!
(Avicenna 2-2017- "blog Avi Boboc")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu