Lipsa identităţii

Oare mai contează identitatea? De nume, neam şi ţară?
Văd că nu!
Aseară priveam un tânăr mare, bine făcut fizic, pe un scaun cu picioarele răschirate, cu un tupeu rar întâlnit care şi-a făcut fular din steagul naţional. Şcolit cu bani mulţi în ţări străine, dar fără relevanţă se vede, fiu de om cu mulţi bani corporatişti de bancă, tot străină, îmi explica pe sticlă cu înţelepciunea vârstei şi împotriva maturităţii unui altuia, europarlamentar, de grozăvia făcută în pragul nopţii. Adică ora 20:00. Şi care întrebat dacă ştie de grozăvie, adică textul acelei infamante ordonanţe abrogate şi-a luat repede telefonul din dotare să o caute în memoria lui. De parcă ar fi fost mare ordonanţa şi nu putea reţine minim o idee. A ceea ce era exact toată o jumătate de pagină!

Privind contextul internaţional devastator lumii şi nouă, când unii iar visează la redesenarea şi dispaţia altora, state suverane şi independente, vezi Macedonia dorită a fi împărţită şi dată kosovarilor şi Bulgariei, mă întreb dacă ăştia, tinerii ăştia, mai au ceva sfânt în ei? Mă întreb dacă oamenilor ăştia, acum la vârsta când ar trebui să întoarcă efortul creşterii lor celor care le-au dat, mai vor să aibă ţară, neam, suveranitate şi independenţă? Să aibă identitatea de român?
Se vede că nu! Dar are fular...
În rest ...ce să mai scriu...este inutil!