Desigur aţi putut constata o multitudine de remedii. Că aia-i bună, că cealalta. Apoi văd tot felul de indicaţii a ceea ce ar trebui făcut. Faci...dacă poţi şi dacă ai. Apoi dacă ai reţinut. De regulă nu este aşa. Spaima, aceea frică imensă de ce ar putea fi şi întâmpla te paralizează. Citesc nişte indicaii la infarct. Răspunsul meu este ăsta. 
Cam dur va fi... nu!? 
Dar asta este:
Nu-i aşa că pare simplu?
Inspiri puternic şi tuşeşti zdruncinându-te. Reiei procedura de câteva ori.
De-ar fi aşa!?
Ce nu a spus doctorul acela, că vezi şi eu tot doctor, este următorul aspect. Un infarct poate fi: mic, mediu, masiv. Anterior, posterior, anteroposterior, septal, etc.etc. Poate cuprinde un ram mic din o artera coronariană, ori un ram mai mare. După ram, necrozează muşchiul miocardic(adică nu îl mai irigă). Mai mult, ori mai puţin. Este precedat de o mare durere, violentă cu iradiere de regulă pe braţul stâng. Transpiri instantaneu, o mare anxietate şi frică de moarte inevitabil te cuprinde. Ai putin timp la dispoziţie, cât să tragi pe dreapta dacă eşti în trafic şi maşină. De ieşit din maşină nu se pune discuţia. Mobilizarea este contraindicată. Poate să dai telefon la 112. Dar cu 112 mori, aia te localizeaza, te întreabă ce şi cum ca să afle urgenţa, necesitatea unui medic şi tipul autosanitarei. Iar tu deja mori. Profesorul de semiologie medicală marele Mihail Anton, slăvit fie-i numele în veci, spunea(a avut săracul vreo doua infarcturi): „de infarct mori la primul, la al doilea, ori la al treilea. Majoritatea mor la primul”. Depinde de ce am spus mai sus cu forma lui. Au murit de infarct tineri de 20 de ani. Soldaţi americani. Cel mai bine ar fi să ai în maşina oxigen cu masca. Apoi ştiindu-ţi patologia cardiacă o fiola de uro sau streptokinaza. Ţi-o faci singur! Dacă o ai! Dacă este cu tine cineva!? Şi cum nu o ai, mori. Dacă este să mori, ăla de la anatomie patologică descoperă întinderea lui
Deci şi în rezumat...
Cum vrea bunul Dumnezeu!
(poţi să le dai şi la alţii mesajul)
Avicenna 2 -2017